Suflet prirdut

Iubirea ta a batut la poarta sufletului meu
Atunci cand ea era deja ferecata de-o iubire pierduta,
Atunci cand lacrimile tesute de inima mea
Au format un labirint de nepatruns,
Atunci cand sufletul imi era smuls din piept
Si aruncat in etrnul foc al iadului ce imi transforma
Inima si amintirile in cenusa.
Eram inlantuita in amintirile cu el
Dar tu ma-i intrebat daca cred in vise,
Raspunsul meu a fost ca traiesc din ele
Dar sunt vise ce au apus odata cu iubirea
De mi-a fost distrusa de-o minciuna.
In gand aud doar pasi grabiti cevor sa ma ajute
Sa evadez din intunericul sufletului ce ma tine prizioner.
Dar ochii mei nu mai pot privi spre soare.
Nimeni nu ma mai poate recunoaste,nici macar eu...
Agonia iubirii ce am pierdut-o in drumul spre fericire m-a transformat
Intr-o fiinta ce nu mai poate defini cuvantul dragoste.
Doar amintirile au ramas in mintea mea,
Amintiri patate cu lacrimi de sange
Ce nu pot fi inlocuite cu altele...