Frumusetea unui om ce plange din iubire poti s-o vezi?
E-n ochii lui tristi ce siugur nu te mint caci ei vad totul...
Poate fi in dorinta ce se naste din
lacrimile amare ce se aduna pe obrajii lui cei palizi si mor in pragul bulezor acum nealintate...lacrimi ce ii scald si ii curata sufletul de durere ca o ploaie de vara asteptata de-un pamant sec si insetat.
Sau poate fi in genele arcuite ce din cand in cand se inchid imbratisandu-se sublim ascunzand durerea ce zace-n ai sai ochii visatori!
Era un fel de ispita...sau poate un demon...
Si a fost un vis cu care ma trezeam in fiecare zi care inca ma trezeste dar acum e un vis al agoniei nascuta din secrete si prea multe regrete...
Zi de zi ma lupt cu amintiri la fel ca si visul...vage...amintiri in forma de cioburi si drame ce ma trimit inapoi in timp unde de fiecare data gasesc noi suspine si amagiri.
Ai lasat in urma si ai uitat promisiunile ce m-au facut sa cred intr.un vis ireal,iar cand irealul ia forma reala dintr-o data ma neg sa traiesc acest continuu deja-vu ce-mi face cunostinta cu realitatea asta in care tu esti complet strain de visul nostru...
Privirea ta ce inainte nu lasa nici o urma de indoiala acum e de neinteles.
Si continuii sa pasesc in deznadejde ...am am lacrimi seci ce ma trezesc din vis si imi vorbesc de tine,am ganduri ce neincetat ratacesc spre tine,am sperante neintelese ce nu le pot ignora si zbiara cu voce tremuranda.
Fortata de tot acest chin zadarnic merg pe un drum mut ce candva mi.a promis ca duce la tine dar chiar si departe de tine iti simt rasuflarea-n ceafa ce-ncontinuu imi sopteste minciuni seducatoare.
Mai fac trei pasi si-nchid ochii visatori sperand a te mai vedea o data inainte de a.mi promite ca-i ultima oara cand imi permit sa visez!
Si gata... s-a tras cortina!
Decorul e inbibat in regrete deci e trist,iar rolul tau ma lasa fara de glas.
Cu pasi marunti si muti ma indrept treptat spre nicaieri.
Acum esti doar o umbra tacuta cu ochii incremeniti si negrii ce se inchide in ea si-mi naruie iluziile.
Tacerea ta spune ceea ce buzele tale subtiri poate refuza sa creada sau poate nu au curajul de a rosti gandurile ce-ti sunt inca ascunse in palma-ti stransa.
...Demon frumos cu soapte de inger invata-mi spiritul sa sara peste marele abis al despartirii fara a mai fi nevoie de o ultima scrajnire de dinti si frange-mi in zbor aripile ganduli neastamparat ce-ncontinuu zboara in amintiri ca un zbeu batut de-un vant turbat!
